A
jettatura ormai
nudu nci cridi
ca simu nto millenniu avanzatu
e l'omu non esti quasi omu
ma esti nu strumentu mbarzamatu.
Si
movi a passi lenti nto biurò
camina tuttu tisu nte viali
non sacciu comu i figghi i fannu mò
si nescinu ca testa, chi gambi,
o si si sporginu chi davanzali.
Na
cosa è certa
e nui puru u sapimu
nescimmu da vecchia generazioni
e u figghiu era nu fattu naturali
i d'omu e fimmina chi si volia beni.
Mo
mbeci mu s'accoppianu i sposini
vannu nte clinichi u si fannu spiegari
comu in provetta i figghi si ponnu aviri
e pemmu ndannu tanti comu e cani;
natta
chi figghi non potia aviri
nci ficiaru a simina artificiali
nci da jettaru tanti di lorduri
ca a fini mi sembrava nu nimali;
provau
li cosi di tutti i coluri
ma ghida goccia non volia quagghiari
forzi ndavia bisognu i tantu suli
o megghiu i nu gurzuni dinari,
quandu
si decidiu u si cunorta
e a panza nci lunchiava chianu chianu
criscia ca gamba ch'era tutta storta
e cu l'occhiu chi guardava assai luntanu.
Pa
luna era pronta u parturisci
s'arzava a notti nta stanza passiava
l'apria u frigu e jarvava u pisci
e parturiu u quartu chi nchianava;
nesciu
na criatura culurata
ed'era nu turmentu ad'ogni ura
a mamma nci dunava na poppata
e s'accorgiu ca fù na jettatura.
Santo
Strati 2001
|