CLVII

                 

Pascali Musuraca u ricivìu,
u tinni tantu tempo nto sicuru;
ma poi quandu, informatu, capiscìu
ca u prìncipi Carafa era assai duru

e decisu, perdutu si sentìu;
tremava tuttu e diventava scuru.
E tinni, tinni ma poi decidìu
mu consegna u filosofu; si puru

facìa a tempou u si faci perdunari.
E fabriziu Carafa u perdunau
ampena chi si vitti cunsegnari

u mònucu ribelli, chi mandau
propria ô pajisi nostru a carcerari;
e pe misi nto càrciuru u dassau.


CLVIII

                    

Millicincucentunovantanovi,
chistu fu l'annu di sta ribellioni:
Campanella volìa sèculi novi.
U Milleseicentu è puntu d'unioni;

e n'annu prima cuminciau u si movi.
Però u fici cu tanta confusioni
- comu scrivendu già vi detti provi
- volendu distruggiri i regni e i troni.

E dinnu ca i Spagnoli eranu infami
e ch'era dura a tirannia spagnola;
ca u populu pagava e morìa î fami.

Ma sunnu cosi chi si dinnu a scola,
giustificandu dî ribelli i trami.
Na menzogna stampata resta, e 'on vola.

CLIX

                     

A verità è ca tandu, a Chiaravalli,
a Santa Caterina, e puru a Stilu,
eranu pronti i navi turchi; e i valli
chini di genti chi ndavìa u pilu

ô côri, tutti pronti chî cavalli
a fari guerra; ma nci passau u spilu:
I janchi, o nigri, diventaru gialli,
ben sistemati pe signu e per filu.

U Vicerè da Napoli mandau
Carlo Spinelli, maestru di campu;
e quandu a Chiaravalli idu arrivau

i navi turchi non vìtturu scampu
Ed ogni navi turca sa squagghjau
Propria nta menti, comu squaggja u lumpu.


 


Copyright © 2000 Caulonia 2000 per continuare a cambiare - Tutti i diritti riservati