CXXXI

                    
Sti tri famigghj sčppuru ingrandiri
di gloria e di potenza stu pajėsi;
e soprattuttu sčppuru chjudėri
ogni accessu ê briganti ed ê forėsi.

E Carlo quinto potti poi veniri
(i nostri patri u 'ccoggjru decisi)
e l'ospitalitā nostra gradiri;
cā chida vota non badammi a spisi.

Dâ porta chi chjamamu î Sant'Antōni
Carlu d'Asburgu, grandi Imperatori,
trasėu, e nui u 'ccogghjmmi onesti e boni.

Cā data sta notizia vogghju u lincu
cā u tempu fu quandu vincėu i Mori
nto Millicincucentutrentacincu.

CXL

                    

Giambattista Carafa u ricivėu,
e Carlu quintu restāu soddisfattu
cā dui navi u Carafa nci fornėu.
Perō u marchesi si sentėu cchjų attu,

pe chidu onuri forsi insuperbėu,
o fu invidiatu; e non ndeppi cchjų tattu
cû pōpulu; in modu tristi finėu
sutta a gravi processu. E non c'č attu

da diri; U vicerč poi u cundannau
a morti; e u pōpulu fu accuntentatu.
E î stu Carafa prestu si scordau.

Toledu, u vicerč,fu ringraziatu
pecchė u pajėsi tuttu liberau.
Ma cui morėu fu giustu proceassatu?

CXLI

                    

Chistu Carafa č prima ricordatu
per impresi gloriosi e forti provi;
nto Millicincucentuvintinovi
perô si dici ca ndavėa usurpatu

tanti terri e na parti î fabbricatu
(ndannu i studiosi documenti e provi,
e Ubaldo Franco fici studi novi)
a nnu u cummentu assai vecchju fundatu:

Certosa î Santu Stefanu dû Voscu
era u cummentu; e u Priųri insistėu,
dissi ca stu Carafa era nu loscu

e cu insistenza i terri cunservau.
E si u Priuri a tantu riuscėu,
a stu Carafa certu u sbrigognau.

 


Copyright © 2000 Caulonia 2000 per continuare a cambiare - Tutti i diritti riservati